Plante

din Grădina Ielelor

Măceșul

Macesul, unul dintre cei mai cunoscuti arbusti medicinali de pe la noi

Macesul este un frumos arbust din familia Rosaceae, fiind ruda salbatica a mult iubitului trandafir de gradina. Iar floarea de maces este unul dintre simbolurile nationale ale Romaniei. I se spune de obicei trandafir salbatic, dar si in multe alte feluri. Numele de trandafirul cainelui sau trandafir cainesc se pare ca i-ar fi fost dat macesului datorita faptului ca odinioara se credea ca radacinile sale ii pot vindeca pe cei muscati de caini turbati. Rosa canina, numele botanic din limba latina, provine, de altfel, din numele popular dat de vechii greci acestui arbust: kynosbator, de la kyon, kynos = “caine” și batos = “spin, tufa cu spini”. Totusi, alti cercetatori sustin ca numele canina ar insemna, de fapt, “cu dinti ascutiti sau cu spini” (asemanatori cu dintii cainelui). Caci, intr-adevar, macesul are spini foarte ascutiti, tari si curbati.

Particula rosa, pe de alta parte, are origine nedefinita – unii spun ca deriva din grecescul rhodon = “roz”, iar altii sustin ca vine din celticul rhood sau rhuud, care inseamna “rosu”, fiind in legatura cu faptul ca fructele macesului sunt de culoare rosie. In engleza, odinioara i se spunea eglantine: „… with sweet musk-roses and with eglantine.” (William Shakespeare – Visul unei nopti de vara). Astazi, i se mai spune briar sau briar-rose (aluzie la faptul ca este un arbust cu spini), cat-rose etc.

Macesul, un arbust ale carui proprietati vindecatoare au fost folosite inca din antichitate, mai ales sub forma de sirop sau ceai

Oamenii cunosc si apreciaza macesul pentru calitatile sale de cel puțin doua milenii. Acest arbust creste in regiunile cu clima temperata din Europa, Asia si nordul Africii, mai ales in zone cu paduri de foioase si conifere, ajungand pana la altitudini de peste 1.500 de metri, dar il putem intalni si in zonele de ses, de-a lungul gardurilor sau prin vai si rape. Ajunge chiar si la 3 metri in inaltime, insa, daca are garduri, copaci sau arbusti in preajma pe care sa se sprijine si sa se catere, poate depasi cu usurinta aceasta inaltime. Infloreste in lunile mai si iunie, facand gingase flori roz sau albe, de obicei cu cinci petale si cu un parfum dulce, delicat. Ele reprezinta o importanta sursa de nectar pentru insecte. Macesele, fructele macesului (care, de fapt, sunt fructe false), incep sa se formeze vara si se coc toamna, in septembrie-octombrie, colorandu-se intr-un portocaliu sau intr-un rosu aprins, pe masura ce frunzele arbustului incep sa se usuce. Totusi, exista si soiuri cu fructe albastre-negre. Macesele sunt tari – cand se coc, se inmoaie. In interior, semintele galbene sunt invelite intr-un strat special de fibre asemanatoare firelor de par. Aceste fibre nu se consuma, caci dau mancarimi. Odinioara, ele erau uscate si pastrate pentru farsele care se faceau cu ocazia carnavalurilor… Macesul traieste aproximativ 50-60 de ani, insa are o mare capacitate de regenerare, dand nastere multor lastari noi.

Oamenii cultiva macesul pentru calitatile sale culinare, cosmetice si medicinale, dar uneori si pentru frumusete, ca planta ornamentala in gradini. Proprietatile sale medicinale erau cunoscute deja de pe vremea lui Pliniu cel Batran (secolul I d.H.), autor care vorbeste despre acestea in multe locuri din scrierile sale.
Petalele florilor de maces, fructele si radacinile de maces au fost folosite in medicina populara ca remedii in diferite afectiuni. Macesele previn o serie de boli, precum osteoartritele reumatoide, afectiunile gastrice sau alte boli cronice. Sunt, de asemenea, diuretice si laxative, mentinand si sanatatea rinichilor. Reduc setea si o serie de inflamatii ale stomacului, ajutand totodata digestia. Reduc nivelul de colesterol, la persoanele la care este cazul. Reduc afectiunile aparatului cardiovascular si regleaza tensiunea arteriala. Incetinesc migrarea celulelor canceroase in unele tipuri de cancer si proliferarea acestora.

Macesul, remediu excelent impotriva oboselii si a starilor febrile

Potrivit autoarei Svetlana Konnikova, se pare ca in Rusia, in urma cu doar trei secole, macesele erau mai valoroase decat aurul, datorita proprietatilor lor curative. Puteau fi obtinute doar in schimbul unor bunuri de mare valoare. Si se pare ca la Kremlin erau pastrate cantitati strategice de macese, care erau destinate in exclusivitate Tarului, acest fruct fiind considerat in epoca un „vindecator miraculos”.

Datorita proprietatilor cosmetice, florile de maces si uleiul extras din macese au fost utilizate si pe post de astringent, in lotiuni de piele, ca surse de antioxidanti si vitamina C (care e prezenta in cantitati mari in aceasta planta – de 60 de ori mai multa decat in portocala!). Acestea au efect astringent asupra pielii deoarece contin o serie de flavonoizi, acizi, rasini, zaharuri, taninuri, ulei esential, pectine, polifenoli, vitaminele A si E. In plus, se pare ca au efect de albire si de infrumusetare a pielii. Celebritati precum ducesa de Cambridge sau Victoria Beckham folosesc ulei de macese pentru a preveni aparitia petelor pe piele. In plus, acesta hidrateaza foarte profund pielea prea uscata. Apa de maces, preparata din petale proaspete, e cunoscuta, si ea, din vremuri stravechi, pentru efectele sale cosmetice, fiind populara in intregul Orient.

Macesele reprezinta, de asemenea, un aliment sanatos, fiind consumate proaspete ori uscate sau sub forma de infuzii, siropuri sau gemuri. Siropul de macese are de 4 ori mai multa vitamina C decat siropul de coacaze negre si de 20 de ori mai multa decat sucul de portocale! Iar mierea de maces este considerata un excelent remediu pentru tuse si pentru tonificarea generala a celor aflati in stari febrile. In zilele noastre, in Bulgaria, tara in care macesul creste din abundenta, din macese se prepara un vin usor, iar in Ungaria se face o palinca din macese. De asemenea, macesele sunt prezente ca ingredient in Cockta, o bautura slab alcoolizata din Slovenia.